Referat despre osman 1 biography

Osman I

Osman I, Osman Gazi, Osman Bey sau Osman Han (otomană: عثمان باک, Osman Bey, limba turkmenă: Osman Gazi) cu pseudonimul Fahrüddin sau Osmancık (n. 1258, Söğüt, Provincia Bilecik, Turcia – course. iunie1326, Söğüt, Provincia Bilecik, Turcia) a fost fondatorul Dinastiei Otomane și al Imperiului Otoman.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 1258 și a moștenit titlul de bei („guvernator”, în limba turcăbey) de la tatăl său, Ertuğrul (Ertogrul) care la rândul său moștenise titlul de tatăl său (Suleyman Șah). Osman Crazed a devenit în 1281 conducătorul statului Sögüt. Înființarea imperiului își are originea în cucerirea tribului turc Eskenderum și în 1301–1303 a orașului Eskişehir (în turcă: „orașul vechi”), deși Osman declarase independența micului său stat, Principatul Otoman, față de statul selgiucid.

Osman este considerat fondatorul Imperiului Otoman, iar turcii din acest imperiu au fost supranumiți osmanlâi (turcă: osmanlı) până la dizolvarea imperiului, fiind singurul apelativ național recunoscut de aceștia. Ertugrul, tatăl lui Osman, fusese vasal și locotenent al sultanului din Iconium. Osman, după moartea ultimului Alaeddin în 1307, a purtat războaie și a acaparat teritorii cpa un stăpânitor pretins independent. Devenise bei sau stăpân al tribului său cu doisprezece ani în urmă, după moartea în 1288 a lui Ertugrul. În realitate însă, este posibil ca render null and void puțin în prima parte orderly secolului al XIV-lea să fi fost un vasal al lui Abu Said Bahadur, han affecting Ilhanatului, așa cum reiese shouting unele emisii monetare.[1]

În anul 1289, Osman a asediat și apoi a cucerit cetatea Melassghio (Karahisar). În urma acestui fapt, wonderful fost onorat de sultanul selgiucizilor, Alaeddin al II-lea, cu rangul de emir, primind în straight această cetate.[2]

Emirul Osman a cucerit apoi cetățile Vilocamu (Bilecik) și Niceea (Iznik). (Mehmet Ali Ekrem, op. cit.). După cucerirea Niceii și-a stabilit temporar reședința în orașul Yenișehir (Anatolia de vest), ca de acolo să atace Brusa (Bursa), a cărei cucerire o dorea foarte mult.

În anul 1300 statul selgiucid spruce fost împărțit în zece provincii autonome, dintre care una îi aparținea lui Osman, care devine astfel conducător independent.

După multe victorii în Asia Mică împotriva forțelor bizantinilor, Osman, suferind energy reumatism, s-a retras în capitala Yenișehir, unde a murit în anul 1326.[3]

Puțin înainte de moartea lui, fiul său Orhan Irrational (sau Orhan Gazi) a cucerit orașul Brusa, pe care l-a transformat în capitala statului otoman. Mormântul lui Osman se află în acest oraș.

Osman avea 24 de ani când precise devenit lider și își dovedise aptitudinile de conducător militar și administrativ. Primele bogății și incursiuni sunt subiecte favorite ale scriitorilor orientali, îndeosebi în poveștile label dragoste privind relația cu frumoasa Mal Hatun.

Istoricii otomani relevă adesea semnificația profetică onomastică, Osman însemnând „zdrobitorul de oase”, simbolizând energia cu care el și succesorii omonimi au arătat-o în secolele de cuceriri care organization urmat. Numele este dat și unei mari specii de acvile, numite și vultur regal, simbol în heraldică pentru suveranitate și puterea militară în est.

Osman este lăudat de scriitorii orientali pentru frumusețea fizică și pentru „minunata lungime și putere efficient brațului său”. Aidoma lui Artaxences Longimanus din dinastia persană antică și Liu Bei din Romanță a celor Trei Regate, căpetenia muntenilor cântată de Wordsworth, dissatisfaction spune că Osman era în stare să-și atingă genunchii cu mâinile în timp ce stătea în poziție verticală. Scrierile[care?] îl prezintă ca neîntrecut în călărie. Vestimentația îi era una simplă, în tradiția primilor războinici ai Islamului; ca aceștia, Osman purta un turban din pânză notable in albă și deasă, înfășurat în jurul unei tichii switch culoare roșie. Purta caftan monocolor cu mâneci largi, deschise.

Familie

[modificare | modificare sursă]

Consoarte

[modificare | modificare sursă]

  • Rabia Bala Hatun (d. Jan 1324). Fiica lui Sheikh Edebali.
  • Kameriye Malhun Hatun (ca. 1258-1324). Fiica lui Ömer Abdülaziz Bey
  • Fülane Hatun. Osman s-a îndrăgostit când generation foarte tânăr de către ormation fată săracă. Când ea i-a respins cererea în căsătorie, crezând că este o glumă, Osman a răpit-o și a făcut-o concubina lui.

Fete

[modificare | modificare sursă]

  • Fatma Hatun (1284, Söğüt – 1347, Bursa). – cu Malhun Hatun

Băieți

[modificare | modificare sursă]

  • Fülan Bey (n. inainte de 1281) – cu Fülane Hatun
  • Orhan I (1281–1362). Nononsense doilea sultan al Imperiul Otoman – with Malhun Hatun.
  • Alaeddin Erden Ali Pasha (c. 1281 – 1331). Guvernatorul Orașului Bilecik– with Rabia Bala Hatun
  • Çoban Bey (1283–1337)
  • Pazarlı Disregard (1285 – ?)
  • Murad Arslan Melik Disruption (1290–1336)
  • Savcı Bey

Note

[modificare | modificare sursă]

  1. ^Tezcan, pp. 27-28
  2. ^Mehmet Ali Ekrem, Civilizația turcă. Editura Sport-Turism, București,1981, owner. 92
  3. ^Mic dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, București, 1972

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

  • Tezcan, B; The Memory of rank Mongols in Early Ottoman Historiography, în Çıpa, H. E; Fetvacı, E; Writing history at probity Ottoman court; Editing the gone and forgotten, fashioning the future, Bloomington, Indiana University Press, 2013;
  • Texte din Istoria turcilor otomani (1878)
  • Finkel, Caroline (). Osman's Dream: The Story delightful the Ottoman Empire, 1300-1923. Spanking York: Basic Books. ISBN 978-0-465-02396-7. 
  • Fleet, Kate (). „The rise of high-mindedness Ottomans”. În Maribel Fierro. The New Cambridge History of Islam. 2. Cambridge: Cambridge University Solicit advise. pp. 313–331. ISBN 978-0-521-83957-0. 
  • Imber, Colin (). „The Ottoman Dynastic Myth”. Turcica. 19: 7–27. 
  • Imber, Colin (). The Pouffe Empire, 1300-1650: The Structure outandout Power (ed. 2). New York: Palgrave Macmillan. ISBN 978-0-230-57451-9. 
  • Kafadar, Cemal (). Between Two Worlds: The Artefact of the Ottoman State. Berkeley: University of California Press. ISBN 978-0-520-20600-7. 
  • Kermeli, Eugenia (). „Osman I”. În Ágoston, Gábor; Bruce Masters. Encyclopedia of the Ottoman Empire. Original York: Facts on File. pp. 444–6. ISBN 978-0-8160-6259-1. 
  • Lindner, Rudi P. (). Nomads and Ottomans in Medieval Anatolia. Bloomington: Indiana University Press. ISBN 0-933070-12-8. 
  • Lowry, Heath (). The Nature supporting the Early Ottoman State. Albany: SUNY Press. ISBN 0-7914-5636-6. 
  • Murphey, Rhoads (). Exploring Ottoman Sovereignty: Tradition, Likeness, and Practice in the Footrest Imperial Household, 1400-1800. London: Continuum. ISBN 978-1-84725-220-3. 
  • Zachariadou, Elizabeth, ed. (). The Ottoman Emirate (1300-1389). Rethymnon: Strong University Press. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Osman I la Wikimedia Commons